Poeziei, de ziua ei.

Poemul bătăilor de inimă


Când ne nășteam
cineva ne aștepta la ieșirea din tunel
ne aștepta cu lapte și sare
ne vorbea printre dinții lui de vată de zahăr
ne spunea luați voi frumos câte trei miliarde de bătăi de inimă
ascundeți-le în buzunarul de la piept
și aveți grijă ce faceți cu ele
altele nu mai pupați

Apoi se întâmpla dar într-un alt timp pe altă spirală
că îmi visam inima bătând din mâini și din picioare
îmi priveam cu groază bătăile inimii cum goneau de nebune
pe o câmpie însorită pe o câmpie însângerată
mă duceam la ea și o rugam să bată mai rar
mă așezam în genunchi în fața inimii mele
îi spuneam bate și tu mai rar
unde te grăbești așa
n-aș vrea să se termine prea curând
las-o și tu mai moale cu bătaia asta
nu vezi în ce situație mă pui
n-aș vrea să se termine prea curând
abia am găsit-o îi ziceam nu vezi
uită-te și tu îi ziceam cum doarme la pieptul meu
bate și tu mai rar

Iulian Tănase, Adora