vineri, 16 martie 2012

Când ochii


când somnul trece doar pe la aceia
care au genele uscate,
când ochii uită 
să verse picătura aceea măruntă
de sare
care ne curăță ființa și retina,
când 
irisul poartă pâcla groasă
a gândurilor nerostite,
când clipim doar
din sete de întuneric,
când visele 
ne sunt stoarse
până la os,
când stăm în așteptarea 
celuilalt
asemeni unui orb 
ce așteaptă vindecarea,
când rănile altora
devin ale noastre,
când ochii...
cu mânie
strâng între pleoape
bezna cea din urmă,
cu o mângâiere abia simțită,
viața aruncă peste 
singura ei înțelepciune:
lumina 
dimineții.





4 comentarii:

  1. am crezut că în cuvinte...
    am crezut că în culori...
    sau în vibraţia de neatins a muzicii
    am sperat că toate ar putea să-ţi spună,
    să simţi fiorul care mă omoară şi mă-nvie...
    dar e cu mult, mult mai mult de-atât...

    priveşte doar departe
    în ochii mei
    atunci vei înţelege...
    poate...

    RăspundețiȘtergere
  2. ultima poza e super... e ca un ochi transparent...

    RăspundețiȘtergere