Când ochii

când somnul trece doar pe la aceia

care au genele uscate,

când ochii uită 

să verse picătura aceea măruntă

de sare

care ne curăță ființa și retina,

când 

irisul poartă pâcla groasă

a gândurilor nerostite,

când clipim doar

din sete de întuneric,

când visele 

ne sunt stoarse

până la os,

când stăm în așteptarea 

celuilalt

asemeni unui orb 

ce așteaptă vindecarea,

când rănile altora

devin ale noastre,

când ochii...

cu mânie

strâng între pleoape

bezna cea din urmă,

cu o mângâiere abia simțită,

viața aruncă peste 

singura ei înțelepciune:

lumina 

dimineții.