sâmbătă, 10 octombrie 2009

Decocturi


Ieri, mi-am odihnit tâmpla în nimicuri.
Trecură zile multe de când,
pieptul mi-e ros de vicii.
Mă mustră, ce nu sunt azi.
Mă-ndeamnă, ce niciodată nu voi fi.
Gemând, căutam decocturi.

Azi, sprânceana scurtă naşte cărări.
Mă-ndop cu vise inutile,
naivă, cred în clipa de sub tălpi.
Ivirea mea e fericirea Universului.
Visând, caut decocturi.

Mâine,genunchiu-mi obosit
nu va mai căuta nimic!
Plecarea mea va fi mai dulce
decât naşterea unui prunc.

8 comentarii:

  1. "Plecarea mea va fi mai dulce
    decât naşterea unui prunc."

    Frumos....dar trist....emotionant

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte faina poezia.imi place mult:

    "Mă mustră, ce nu sunt azi.
    Mă-ndeamnă, ce niciodată nu voi fi."

    :x felicitari.

    RăspundețiȘtergere
  3. Trecură zile multe de când,
    pieptul mi-e ros de vicii.

    Excelent,imi place foarte mult cum scrii ( iarta-ma daca a sunat sec,nu e loc de cuvinte cand sunt sentimente )

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte circumvolutiv... Impresionant!

    RăspundețiȘtergere