Ieri, mi-am odihnit tâmpla în nimicuri.
Trecură zile multe de când,
pieptul mi-e ros de vicii.
Mă mustră, ce nu sunt azi.
Mă-ndeamnă, ce niciodată nu voi fi.
Gemând, căutam decocturi.
Azi, sprânceana scurtă naşte cărări.
Mă-ndop cu vise inutile,
naivă, cred în clipa de sub tălpi.
Ivirea mea e fericirea Universului.
Visând, caut decocturi.
Mâine,genunchiu-mi obosit
nu va mai căuta nimic!
Plecarea mea va fi mai dulce
decât naşterea unui prunc.
Ft interesant blog!Felicitari!:)
RăspundețiȘtergere"Plecarea mea va fi mai dulce
RăspundețiȘtergeredecât naşterea unui prunc."
Frumos....dar trist....emotionant
Fotografie Excelent, foarte frumos!
RăspundețiȘtergereSensual,wonderful!!!
RăspundețiȘtergereWonderfull mistery.
RăspundețiȘtergerefoarte faina poezia.imi place mult:
RăspundețiȘtergere"Mă mustră, ce nu sunt azi.
Mă-ndeamnă, ce niciodată nu voi fi."
:x felicitari.
Trecură zile multe de când,
RăspundețiȘtergerepieptul mi-e ros de vicii.
Excelent,imi place foarte mult cum scrii ( iarta-ma daca a sunat sec,nu e loc de cuvinte cand sunt sentimente )
Foarte circumvolutiv... Impresionant!
RăspundețiȘtergere