marți, 22 septembrie 2009
Speranţă
Speranţă fără de trup
cu voie te-am ascuns,în igrasii
Pereţii nu te vor, eu nici atât
Dar pe la uşa mea, arar, să vii.
Speranţă tăcută şi fierbinte,
Fantomă ce pătrunde-n trupul meu
Nu eu, el te-a gonit nainte,
Trist, lipsit de vise, ochiu-mi greu.
Speranţă târzie, strânsă gheară
Zadarnic aprinzi cenuşa amintirii.
Ce ieri a fost, n-o să mai fie iară,
Chiar dacă a stat sub numele iubirii.
Speanţă fără de grai, de faţă,
Ca orice muritor aştept, răbdare...
Lipsită, amăgitoare, speranţă
Care, totuşi, niciodată nu moare!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte frumose versurile ultimelor doua strofe, si de asemenea pline de adevar :
RăspundețiȘtergere"Speranţă târzie, strânsă gheară
Zadarnic aprinzi cenuşa amintirii.
Ce ieri a fost, n-o să mai fie iară,
Chiar dacă a stat sub numele iubirii.
Speanţă fără de grai, de faţă,
Ca orice muritor aştept, răbdare...
Lipsită, amăgitoare, speranţă
Care, totuşi, niciodată nu moare! "
"Speranta moare ultima..."
Multumesc frumos. Ma bucur mult ca ti-au placut:)
RăspundețiȘtergereCat de mult imi place...
RăspundețiȘtergereBravo!
:x imi place foarte mult.mai ales prima strofa.foarte frumos (:
RăspundețiȘtergere