miercuri, 16 septembrie 2009

Univers



Cerul îmi creşte
sub tălpi.
Mă-mpidec de stele
şi cad pe tâmpla ta.
Marea...
e doar o lacrimă
Pe pleoapa mea
stângă.
Zadarnic ţip
să te am.
O mie de braţe
te-ascund de ochiul meu.
Senin, ca pruncul din basm
te cuibăreşti în braţele ei...
Ea-i tot
şi Totul i-l oferi
cînd buzele-mi uscate
tânjesc spre a ta
imposibilă,
Eternitate!

4 comentarii:

  1. Very effective together with the poem!
    Very emotional!
    Congratulations!

    RăspundețiȘtergere
  2. Versuri pline de prospetime, pline de emotii si lucruri marunte! Frumos.

    RăspundețiȘtergere
  3. foarte frumos :x chiar imi place. ^^

    RăspundețiȘtergere