duminică, 18 octombrie 2009
Prieten
Arde minciuna pe buze ce le sorb.
Între ieri şi azi şi ceasurile ce mai rămân,
În bezna ce-o zăreşte doar cel orb,
Va sta sufletu-mi uscat, bătrân.
Bani n-am pentru a omenirii plată.
Paharu-i golit de vinul tămăduitor.
Ştiu, la mine pahare n-ai sa mai goleşti niciodată,
Dar vei goli paharul tuturor!
Amar, în urma ta uşi se închid.
Şi ochii mei te sorb după fereştri.
Zadarnice lacrimi, s-a sfârşit!
Şi totuşi, dragule, e timpul să pleci.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
To be behind that door!
RăspundețiȘtergereThis is beautiful!
RăspundețiȘtergereNice atmosphere in this photo.
RăspundețiȘtergerelasa tristetea deoparte.si vei vedea si timpul,si lumina,si dulcele..si viata.
RăspundețiȘtergereBucuria sa-ti lumineze privirile, bunatatea sa-ti vegheze drumurile, implinirea sa-ti incoroneze idealurile, iubirea si dragostea sa-ti umple din plin inima! LA MULTI ANI!
RăspundețiȘtergeredragutza poezia.imi place blogul tau.scri frumos ;)) [btw,an nou fericit] >:D<
RăspundețiȘtergereaprecieri si de la mine
RăspundețiȘtergeremerge bine poezia cu fotografia
:P
pentru nimic (: stai linistita.nu e stres.si mie mi se intampla sa raspund cu efect intarziat uneori.
RăspundețiȘtergerede ce sa te simti onorata??doar nu sunt cine stie ce critic sau geniu :))
take care >:D<
trebuie sa scrii despre lucida fericire :)....
RăspundețiȘtergereAmar, în urma ta uşi se închid.
RăspundețiȘtergereImi place coae