
Intervievatul meu a debutat în 1975 cu volumul "La umbra cărţilor în floare", premiat cu distincţii literare importante, fiind considerat reprezentativ pentru "jurnalismul de foileton de structură epică". A scris mult despre Mircea Eliade: "Şantier 2. Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade" şi "Mircea Eliade și literatura exilului", jurnal:"A muri în Tibet", despre „şantierele“ istoriei noastre literare: "Geografia literaturii române, azi", despre culisele literare în " Istoria secretă a literaturii române" şi peste două mii de articole şi studii în presa culturală românească.
- Sunteţi la "Orizont" de peste patru decenii...
- Sunt la "Orizont" din 1970. Am debutat în revista "Scrisul Bănăţean", care din 1964 a devenit "Orizont". Din echipa din 1962 nu mai trăieşte decât Anghel Dumbrăveanu, care e de cel puţin cinci ani foarte bolnav. Acum, când îl văd pe prima pagină a ziarului pe Fănuş Neagu, de care am fost foarte apropiat, cum am fost de Sorin Titel şi Andrei A. Lilin, am o senzaţie de supravieţuitor.
- Cât de apropiat aţi fost de Fănuş Neagu?
- Fănuş spunea că paginile mele despre opera lui din proza românească de azi, sunt cele mai bune care s-au scris. În perioada '86- '89, cred că am fost foarte apropiaţi. După '89, spirit acut, conservator, Fănuş Neagu s-a apropiat de un grup de care eu mă aflam la mare distanţă. I-am respectat opţiunile fiindcă orice mare scriitor poate avea opţiuni derutante pentru apropiaţii lui de odinioară. La aproape 80 de ani, Fănuş încheie o generaţie care şi-a avut îndrăznelile, conformismul şi nonconformismul scrisului, dar a crezut ca un fanatic în literatură. Cu Fănuş Neagu se încheie un timp al scrisului românesc.
- Mărturiseaţi într-un interviu că aţi avut nevoie de un efort de voinţă pentru a urma Facultatea de Filologie şi că totul se aşează la răscrucea unor întâmplări. Care sunt acestea?
- Fără îndoială am făcut un efort pentru a abandona tentaţia Facultăţii de Chimie şi a face Facultatea de Filologie. Mărturisesc că am intrat la Filologie fiindcă toate rudele m-au asigurat că am pile serioase.
- În "Istoria secretă a literaturii române " aţi încercat să recuperaţi opere uitate. Există o carte aparte, a cărei recuperare v-a adus cea mai mare satisfacţie?
- Voi numi această "Istorie secretă a literaturii române" şi "Geografia literaturii române" o investigare a devenirii literaturii române şi a literaturii în general. Trebuia să o realizez cu ajutorul geopoliticii fiindcă geopolitica a avut un rol criminal în anii lui Hitler, a fost considerată o ştiinţă criminală, deci trebuia să explic de ce geopolitica e o ştiinţă actuală şi de ce are un rol foarte important în studiul literaturii române. Aşa că înainte de a publica volumul III al "Geografiei literaturii române", consacrat Ardealului, am publicat această "Istorie secretă a literaturii române" în care explic pe larg rolul acestei ştiinţe, pentru înţelegerea literaturii noastre şi a literaturii europene în general.
- Lucraţi la o carte în prezent?
- În prezent trebuia să termin, dar o s-o termin- scrisă împreună cu Vasile Bogdan, "Ioan Holender- de la Viena la Timişoara". Ioan Holender, o mare personalitate, a fost director al Operei de Stat din Viena timp de 18 ani. Un timişorean fabulos, pe care vrem să-l prezentăm lumii ca timişorean.
- Locul spre care mergeţi pentru a scrie a rămas tot Zăgujeniul?
- Nu. Computerul din camera mea. Visez de mai mulţi ani să-mi instalez un computer la Zăgujeni şi să rămân acolo, în linişte, cât mai mult timp...
Nu ti-a acoradt prea mult timp, dar totul e perfect...
RăspundețiȘtergereFelicitari, o zi superba
Mulţumesc mult, Marius!
RăspundețiȘtergereO zi minunata!:)