duminică, 17 iunie 2012

Un public tăcut

8 comentarii:

  1. uuuuuu faina treaba ai facut:)
    te-ai miscat repede:D

    RăspundețiȘtergere
  2. Un public tăcut și parcă trist...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost doar liniște și încăperea avea un miros aparte, aproape sacru. Nimic trist, m-am simțit foarte bine acolo.
      Mulțumir de vizită, o zi minunată să aveți!

      Ștergere
  3. tacut?
    mie mi se pare ca aud povesti cu domnite si spectacole...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu vă imaginați cât mă bucur că v-au lăsta impresia asta...

      Ștergere
  4. curajoasă cotropirea asta de întuneric... spre o lumină ce e clar că e atât de imperială, că simţi că-n veci nu va fi înfrântă... iar transparenţele, refracţiile caleidoscopice... mă duc dincolo... şi dincoace... de clipă...
    * nu, nici mie nu mi se pare trist acolo... ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult!

      Aici e un link cu sala, eu m-am axat doar pe umbre şi black and white:

      http://www.flickr.com/photos/antonius_plaian/6269975418/

      Ștergere