Încerc din răsputeri
să-i spun sufletului meu
că ai plecat.
Lupt să te-alung
şi-adânc mă doare
că fug de a iubirii bucurie
Te port mereu în gând,
spre neuitare
îţi port în piept
amintirea-ţi vie.
Adorm în lacrimi,
tremur şoptit...
s-alung dorul de pe mine
în primul vis,
din somnul cel dintâi
Alerg, alerg...
m-ascund sub piept la tine.
Daca versurile exprima o traire a ta, nu pune prea mult la suflet... Toate trec.
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergereAsta-i prima "lecţie". Că toate trec. Bune, rele...
toate trec, raman insa urme, dar chiar si asa...orice pata de culoare de negru pur poate sa devina, in timp, un reper spre care o sa te intorci cu zambetul pe buze cevmai tarziu, gustand pana la urma amintitrea faptului ca a existat, parte din viata ta...important e sa mergi inainte si sa privesti fiecare moment din unghiul potrivit...excelente versuri!
RăspundețiȘtergereDa, se spune ca cicatricile sunt suveniruri pe care nu le vei pierde niciodata.
RăspundețiȘtergerePoezia-i foarte veche, am pierdut-o din arhiva virtuala si am gasit-o de curand scrisa undeva. Probabil bucuria de a o regasi m-a determinat s-o postez.
Multumesc!