Portret de scriitor

Modera o lansare de carte. Atunci l-am văzut pentru prima dată pe Radu Pavel Gheo. Mica librărie din centru era "plină de studenţi poate constrânşi de o profesoară", cum scria într-un articol un novice în jurnalismul cultural. Mă număram, şi eu, printre studenţii "constrânşi". Bărbatul subţire- vesel, îţi dădea impresia că fiecare cuvânt pe care îl rosteşte e un zâmbet. Era total opusul a ceea ce îmi imaginasem când i-am citit pentru prima dată rubrica din revista "Orizont": rândurile acelea nu erau scrise de o mână încreţită de anii amurgului, ci de una tânără, care scrie încet, meticulos, "nu mai
mult de două- trei pagini pe noapte", la masa din bucătărie: " Şi scriu. Şi scriu. Şi nu mă deranjează nimeni. Fiindcă, spre deosebire de dormitor, sufragerie ori baie, în bucătărie nimeni n-are treabă noaptea. Doar scriitorul.". Şi a scris. La cei 41 de ani, are publicate opt cărţi, iar înafară de faptul că dă “bunul de tipar” la "Orizont", Gheo e şi redactor, traducător şi autor la Polirom. "Gheo e tipul care încearcă SF azi, mâine roman realist, poimâine eseu. Un tip cu o vitalitate pe care o respect de când îl ştiu." mărturisea Costi Rogozanu.
A doua oară când ”l-am întâlnit” lucrurile stăteau cu totul altfel. Eram în redacţie la "Orizont" iar scriitorul cu ochii albaştri şi cu ochelari cu rame de metal, foarte amabil, era în faţa mea, pregătit să-mi răspundă la întrebări. La început am avut impresia că mă fixează cu privirea, apoi abia am realizat că e un gest normal, de om prietenos şi sincer. Vorbea calm şi fuma din ţigara electronică. Din când în când, îşi trecea degetele prin părul creţ. Mi-a vorbit despre munca la "Orizont" şi despre recenzii. Am avut emoţii. Exagerat de multe. Pentru că aveam ocazia să-i pun orice întrebare celui care, citindu-i cărţile, mă făcea să râd zgomotos, să-l aprob entuziasmată, să zâmbesc nostalgic, să citesc până uitam de mine! Pentru că nu ştie să-l plictisescă pe cititor…