Am început să-ți scriu
firesc, ca plânsul în batistă
ție, da! mai beat de viață,
ca idolul nebun de artistă.
Îți scriu nimicuri, două pe un rând
și măsurându-le pe-o coală,
sub pleoapa leneșă și tremurând,
e tot atât de goală!
Ți-am scris în grabă, fără rost
ți-am scris mai apăsat,
ca unghia roșie de vampă
pe ceafa unui prost.
dragut :)
RăspundețiȘtergere:) Îți mulțumesc! Înțeleg multe prin "drăguț", având în vedere că-i o poezie scrisă repede...
RăspundețiȘtergereda...ai exprimat bine
RăspundețiȘtergerein general cand scrii cuiva drag te pierzi prin cuvinte
Mersi Andrei!
RăspundețiȘtergere...nu am scris nimanui, totusi.:)
ce paradox ... durerea din suflet se agita si creazaceva frumos ... frumos
RăspundețiȘtergereMulțumesc...frumos!
RăspundețiȘtergereSuperba!
RăspundețiȘtergere