Acasă?

Dimineața se trezește, parcă, în mijlocul unui concert. Soliștii sunt mașinile studentelor iritate că au parcat prost. Sau taximetriștii care nu pot ieși din parcare din cauza lor. Parcarea, ăsta e primul cuvânt din zi pe buzele ei. Blesteme inutile și scurte. Se dezmeticește, draperiile astea sunt prea deschise la culoare pentru a garanta, măcar încă un sfert de oră de ațipire. Patul e cald și pilota îmbâcsită. Per total, dimineață trasă la indigo. Cafeaua, subiect propice. Cafeaua...încă visează să mai fie trezită de aroma ei. O poartă acasă. Acasă la țară, unde, chiar dacă fiecare dimineață e rece, concertul e dat de un glas viu.