Am inima în munți

Mi-e gândul visător
în creasta verde,
în munţi, lângă râu,
pe lungi cărări.
În dimineţi umede,
prin păduri blajine.

Am inima în inima munţilor mei!

Prin lume, oriunde,
paşii rebeli mă vor purta.
N-am să vă dau uitării...
Voi, munteni cu suflet de dac
voi, munţi cu văi eterne.
Rămâi cu bine,
izvor cu mâini de-argint.
Cu bine,
culmi neatinse,
zăpezi albe, moi.
Rămâneţi cu bine...
curând,
drumurile vieţii
mă vor întoarce iar la voi.



în amintirea vremurilor bune ...
doar o încercare de poezie despre ce înseamna muntele pentru mine...