Acceleratul către casă

Merge cu melodia:

Asculta mai multe audio Muzica

New microsoft office word document

Se umple ecarnul
Pâlpâie liniuța aia...
M-ai trezit, nu-i rău că m-ai trezit,
dar ce vrei?
Să scrii?
ce o să scrii?
de ce să scrii?
Ai ceva de zis? Ceva nou, altfel las-o baltă!
Aha, ai prefera să scrii sub anonimat! Mă faci să râd!
N-o să te asculte nimeni!
Ce zici? Nu prea îmi vine să cred...
Sufletul nu poate să te doară, fizic,
ca o durere de măsea, sau ca un os rupt!
Oricum, nu te cred, n-am simțit asta vreodată...
Nu-mi explica! N-are rost!
Nu cred, și gata.

Hikers

Ignorantul

Anii amurgului

Anii amurgului încă îi încovoiază spinarea. Se trezește fără ceas, în fiecare dimineață la șase. Cu mâinile tremurânde, își toarnă pe față o cană de apă din fântână. Pe fața încă udă, febril, dă cu coaja de săpun, umplând ridurile ca niște concave lungite spre tâmplele în care sângele bubuie acut. Se șterge apoi cu prosopul aspru și intră în odaia cu pereții verzi. Aceiași scenă: lumina inundă odaia tot mai intens, pe măsură ce expresia ei evoluează spre tristețe. Rama de mahon tivește două portrete: ea pozează placid. El pleacă ochii, gânditor. O zi ce pare doar un ecou, azi. Ochii îi cad brusc pe hainele negre, ce așteaptă, pe pat, ziua în care o rudă se va bucura că nu mai trebuie să caute prin dulapurile găunoase, ceva potrivit pentru înmormântare.

Recensământul ogrăzii

Știu că nu interesează pe nimeni ce am eu în ogradă. Totuși, urâții ăștia, mă întâmpină mereu cu bucurie în unele weekend-uri, când mai ajung pe acasă.

Pentru că vine vara...

...și pentru că mi-e foarte dor de ei. Îmi lipsesște vocea imperativă a puștiului(un fel de D-l Goe, nu răsfățat, ci doar șmecher): "Tu! Aici! Aici! Vezi că sar! Să mă prinzi în aer!!!", de dojeneala lu' maică-sa:"Daca mai vorbești așa cu fata, te trimit acasă!". În fine, în general de balta aia, unde mi-am petrecut aproape toată vara. Având trăiri dintre cele mai diverse: de la fericirea c-am reușit să străbat înotând balta în lung și-n lat, la stupoarea, sentimentul de nedescris, cand am primit un mesaj: "Ști că ai intrat la taxă nu? Și eu! Te pup"

...și pentru că nu mă deranjează să "scot de la naftaliă" pozele care îmi sunt dragi.