Pentru că vine vara...

...și pentru că mi-e foarte dor de ei. Îmi lipsesște vocea imperativă a puștiului(un fel de D-l Goe, nu răsfățat, ci doar șmecher): "Tu! Aici! Aici! Vezi că sar! Să mă prinzi în aer!!!", de dojeneala lu' maică-sa:"Daca mai vorbești așa cu fata, te trimit acasă!". În fine, în general de balta aia, unde mi-am petrecut aproape toată vara. Având trăiri dintre cele mai diverse: de la fericirea c-am reușit să străbat înotând balta în lung și-n lat, la stupoarea, sentimentul de nedescris, cand am primit un mesaj: "Ști că ai intrat la taxă nu? Și eu! Te pup"

...și pentru că nu mă deranjează să "scot de la naftaliă" pozele care îmi sunt dragi.

Cer variabil

Pe tavan e-un cer variabil
cald,
de ieri crăpat, mizerabil.
Sub el,
Aceleași gesturi nervoase,
parole uitate spre fericire.

Sub cerul ăsta
asprele mâini
strâng mânie.

Sub el,
pântecul greu
uită durerea.

Sub el,
jegul dospit
îmbrațișează picăturile de condens.

Ochiul obosit de minciuni
îi clipește salutar
veșniciei singulare.

Old folks

Neascunsă pasiune pentru...

Cea care așteaptă piesa aia care o să îți golească portofelu':



...cea care te-a lăsat fără carnet prin '74:



și cea care are o "viteză" de te lasă cu lacrimi în ochi:

Energie

"Înaintea venirii noastre nimic nu-i lipsea lumii; după plecarea noastră, nu-i va lipsi nimic"
Khayyam

Acasă?

Dimineața se trezește, parcă, în mijlocul unui concert. Soliștii sunt mașinile studentelor iritate că au parcat prost. Sau taximetriștii care nu pot ieși din parcare din cauza lor. Parcarea, ăsta e primul cuvânt din zi pe buzele ei. Blesteme inutile și scurte. Se dezmeticește, draperiile astea sunt prea deschise la culoare pentru a garanta, măcar încă un sfert de oră de ațipire. Patul e cald și pilota îmbâcsită. Per total, dimineață trasă la indigo. Cafeaua, subiect propice. Cafeaua...încă visează să mai fie trezită de aroma ei. O poartă acasă. Acasă la țară, unde, chiar dacă fiecare dimineață e rece, concertul e dat de un glas viu.

Papergirl Iași

Detalii aici