Decocturi

Ieri, mi-am odihnit tâmpla în nimicuri.
Trecură zile multe de când,
pieptul mi-e ros de vicii.
Mă mustră, ce nu sunt azi.
Mă-ndeamnă, ce niciodată nu voi fi.
Gemând, căutam decocturi.

Azi, sprânceana scurtă naşte cărări.
Mă-ndop cu vise inutile,
naivă, cred în clipa de sub tălpi.
Ivirea mea e fericirea Universului.
Visând, caut decocturi.

Mâine,genunchiu-mi obosit
nu va mai căuta nimic!
Plecarea mea va fi mai dulce
decât naşterea unui prunc.

Speranţă

Speranţă fără de trup
cu voie te-am ascuns,în igrasii
Pereţii nu te vor, eu nici atât
Dar pe la uşa mea, arar, să vii.

Speranţă tăcută şi fierbinte,
Fantomă ce pătrunde-n trupul meu
Nu eu, el te-a gonit nainte,
Trist, lipsit de vise, ochiu-mi greu.

Speranţă târzie, strânsă gheară
Zadarnic aprinzi cenuşa amintirii.
Ce ieri a fost, n-o să mai fie iară,
Chiar dacă a stat sub numele iubirii.

Speanţă fără de grai, de faţă,
Ca orice muritor aştept, răbdare...
Lipsită, amăgitoare, speranţă
Care, totuşi, niciodată nu moare!

Univers

Cerul îmi creşte
sub tălpi.
Mă-mpidec de stele
şi cad pe tâmpla ta.
Marea...
e doar o lacrimă
Pe pleoapa mea
stângă.
Zadarnic ţip
să te am.
O mie de braţe
te-ascund de ochiul meu.
Senin, ca pruncul din basm
te cuibăreşti în braţele ei...
Ea-i tot
şi Totul i-l oferi
cînd buzele-mi uscate
tânjesc spre a ta
imposibilă,
Eternitate!

Septembrie

E seară..întâia zi de toamnă
peste-un ceas are să fie.
Amintiri şi griji
şi neîmplinitele vise...chinuitoare...
se varsă pe mine, pe tine...

Ieri, la uşa ta era primăvară
şi-n casă o iubire pe veci!
Foc între frunţi, minune prea rară...
Azi e septembrie,ai mâinile reci!

Sunday fun

Apa- amprentă divină?

"Grăbite ca şi apa, şi repezi ca un gând
ce-aleargă prin pustiuri..fug zilele-mi puţine
şi totuşi două zile indiferente-mi sunt-
ziua de ieri şi ziua care-o să vină mâine."
Omar Khayyam

Stagii