marți, 24 aprilie 2012

sâmbătă, 7 aprilie 2012

În vis

 Când, în sfârșit, spaimele au părăsit pleoapa
 un vis s-a cuibărit,timid
 între gene.
 un vis simplu
 asemeni unei amintiri
 care nu știu dacă îmi aparține.
 trupul atârna, gol,
 între ieri și clipa de acum
 între țărână și zbor,
 între ce a fost și ce ar fi putut fi.
 l-ai ridicat,
 i-ai sărutat mai întâi fruntea,
 apoi ochii,
 orbiți de o fericire frenetică.
 nu te-ai oprit,
 până ce fiecare atom
 a primit din dulceața buzelor tale.
 nu ai tăcut,
 până când toate șoaptele
 mi-au căzut, ostenite, pe tâmplă
 nu ai plecat,
 cum numai în vis se întâmplă.