miercuri, 28 aprilie 2010

marți, 20 aprilie 2010

Acasă?


















Dimineața se trezește, parcă, în mijlocul unui concert. Soliștii sunt mașinile studentelor iritate că au parcat prost. Sau taximetriștii care nu pot ieși din parcare din cauza lor. Parcarea, ăsta e primul cuvânt din zi pe buzele ei. Blesteme inutile și scurte. Se dezmeticește, draperiile astea sunt prea deschise la culoare pentru a garanta, măcar încă un sfert de oră de ațipire. Patul e cald și pilota îmbâcsită. Per total, dimineață trasă la indigo. Cafeaua, subiect propice. Cafeaua...încă visează să mai fie trezită de aroma ei. O poartă acasă. Acasă la țară, unde, chiar dacă fiecare dimineață e rece, concertul e dat de un glas viu.

joi, 8 aprilie 2010

Încă îți gust mirosul

Ca un crenvurşti de soia ai apărut în viața mea,
ca o bucată de cașcaval ce se topește
în dinții unui șoricel.
Stăteai pe mobra ta...purtai tricou cu
"born to be wild"
dar eu vedeam "road to hell".
Și totuși m-am urcat pe șa.
În sfârșit, am ajuns în Germania,
măruntaiele-ți scârțâiau de foame...
I-ai furat biscuiții acelui copil bogat cu uniformă albastră...
A trecut și asta.
Mai știi? Mi-ai scrumat în ciorba de perișoare!
Suav tango al iubirii se prelingea pe veioză,
în fiecare seară,
desigur,
când îmi căutai punctul G cu frontala
și eu, îmi uitam privirea-n tine.
Și văd însingurarea cum vine...
și vine,
și vine,
și vine...
"aruncă-te-n nori!" îmi spuse un guguştiuc.
Am căzut în mâini căci picioarele te caută.
Ești de neînlăturat...ca o lipitoare, ca faianța
de pe vremea lui Ceaușescu!
Știi ce greu se dă jos? Tre' să spargi peretele!
Ai jucat Pogo cu sufletele noatre...
Strig disperată însingurării "Măcar vino pe invisible!"
Acum ești "not at my desk"...
Rămâi "idle", eu merit mai mult!


Poezie (oare-i poezie?) scrisă cu Miruna acum nu știu cât timp. Da, sunt ceva ani de atunci. Vremuri faine! Eram tinere și liniștite. Atât de "liniștite" încât, am trimis poezia la un concurs național. Rezultatul? e evident!
...și ascultam:


Asculta mai multe audio Muzica