Arde minciuna pe buze ce le sorb.
Între ieri şi azi şi ceasurile ce mai rămân,
În bezna ce-o zăreşte doar cel orb,
Va sta sufletu-mi uscat, bătrân.
Bani n-am pentru a omenirii plată.
Paharu-i golit de vinul tămăduitor.
Ştiu, la mine pahare n-ai sa mai goleşti niciodată,
Dar vei goli paharul tuturor!
Amar, în urma ta uşi se închid.
Şi ochii mei te sorb după fereştri.
Zadarnice lacrimi, s-a sfârşit!
Şi totuşi, dragule, e timpul să pleci.
